Pâinea noastră cea de toate zilele

Îmi place pâinea. Mi-a plăcut de mică, de când bunica sau mama ne făcea tot felul de bunătăţi din aluat dospit. Acum şi eu fac, dar cel mai mult parcă îmi place să fac pâine. Din făină graham sau neagră, iasă o spelndoare. Ador iarna mirosul de pâine coaptă în cuptor. Îmi dă o senzaţie de bine, de reverie, de copilărie.

Dar nu doar din simplul motiv olfactiv obişnuiesc să fac pâine în casă, ci pentru că pâinea din comerţ nu mă mulţumeşte deloc. Într-o vreme obişnuiam să iau o  franzelă neagră produsă în Kaufland, la raionul de brutărie. Mi se părea că are un gust foarte bun. Apoi când au fost obligaţi să afişeze pe raft etichete cu conţinutul produselor, m-am speriat. Era plină de aditivi, de E-uri. Şi când spun plină, nu exagerez. Soţul meu a numărat peste 10 astfel de produşi.

Nu înţeleg de ce nu se poate merge pe reţeta tradiţională, de la buni şi străbuni moştenită. Pâinea e făină, drojdie, apă şi sare. Cine mai vrea, poate să mai introducă tot felul de seminţe. Dar la ce bun restul?

Când merg cu soţul meu la cumpărături, obişnuim să petrecem mult timp studind produsele de panificaţie. Domle’, pâinea albă parcă e artificială. Are un aspect de plastic topit. Coaja se strânge, miezul se lipeşte, parcă ar fi de gumă. Mă întreb cum poţi să scoţi pe piaţă aşa ceva şi cum cineva poate să-şi dea banii pe un astfel de produs. Nici măcar aspectul nu atrage, darmite gustul. Să nu mai vorbim de conţinut.

Nu ştiu dacă aţi observat vreodată diferenţa între pâinea de casă prăjită în toaster sau pâinea din comerţ. Ultima se projeşte foarte repede, trasformându-se în pezmet. Cea de casă are nevoie de mai mult timp şi de o căldură mai mare pentru a se prăji.

Iar miezul…dacă eu studiez întotdeauna miezul, după ce scot pâinea din cuptor, să fie „găuăceat” (expresia bunicii soţului meu), adică să fie cu găuri , semn că a dospit bine şi a crescut frumos în cuptor, cea din comerţ are un miez reavăn, adică umed, clicos, iar dacă îl iei între degete, se comportă ca plastilina.

Asta e ce mâncăm noi? Chiar să nu ne pese ce băgăm în organism?

Oare de ce toate produsele moştenite de la străbunii noştri nu au putut fi lăsate aşa cum erau înainte, ci – cu acceptul nostru, al consumatorilor, au suferit enşpe mii de intervenţii care doar numa’ le-au dăunat?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s