Alegeri nebune, nebune, nebune

În sfârşit am timp să scriu prima postare pe acest al doilea blog al meu. Şi pentru că a fost mare nebunie zilele astea, cu multe energii ameţitoare prin jur, iar eu m-am străduit să mă ţin deoparte, să nu intru în această vâltoare, în sfârşit a venit momentul în care am simţit că e timpul să-mi spun şi eu părerile. Niciodată nu m-am ferit să spun ce gândesc şi nu am să o fac nici în continuare.

Românii în campanie
Românii au fost dintotdeauna nişte oameni temperamentali. Aşa suntem şi noi, ardelenii, chiar dacă se spune că suntem mai liniştiţi, mai molcomi. Eu nu văd aşa lucrurile. Românii sunt oameni ce trăiesc intens, simt, îşi dau cu părerea şi se implică mult.
Campania asta a scos, din case, pe mulţi români la vot, iar lupta dintre cele două tabere rivale s-a mutat chiar şi pe stradă,  pe palierele de bloc,  între prieteni, etc. Am văzut acest lucru cel mai bine în cazul mamei mele, care a trăit din tot sufletul şi a pus mult prea multă inimă în acest „serial made in Romania”. Atunci m-am decis să nu îmi dau frâu liber sentimentelor, crezurilor decât în cadrul familiei.
M-am întristat cel mai mult când am văzut că mulţi dintre cei cunoscuţi au ales în funcţie de binele lor propriu, fără să se gândească prima dată la binele ţării. Unii au spus „nu-l aleg pe Băse fiindcă nu-mi plac PD-L-iştii din plan local care mi-au pus beţe-n roate, cei din asociaţiile pentru protecţia animalelor au spus: „nu-l alegeţi pe Băsescu fiindcă a promis că va omorî toţi câinii de pe străzi” sau am mai auzit afirmaţii de genul „nu-mi place mutra lui Băsescu, aşa că l-am ales pe Antonescu, că-i mai tânăr şi arată mai bine”. Fâs!

Chiar dacă nu sunt de acord şi văd neregulile portocalii de pe plan local, nu pot să uit ce au făcut roşii dinainte. Chiar dacă am decis să lupt pentru bunăstarea animalelor abandonate, nu sunt atât de naivă încât să-mi dau ţara pe mâna unor hoţi în speranţa că poate lor li se va rupe de câinii comunitari.
Nicioadată nu am pus bunăstarea personală pe primul plan şi nu am făcut-o nici acum. Când am votat, am încercat să privesc dintr-o viziune mult mai amplă, să ies din rolul meu de mic turdean şi să simt ca un român. Iar ceea ce am văzut, am simţit, am trăit, m-a îndemnat să nu le acord votul mei celor care s-au aliat împotriva unui om puternic, pentru că le-a deranjat „afacerile mult prea murdare”.

Mi-a plăcut Băsescu de la început şi îmi place şi acum. Nu sunt fan Băse într-atât încât să nu-i văd şi greşelile. L-am taxat la alegerile pentru europene prin premiera pe care am marcat-o în istoria voturilor depuse de subsemnata, refuzând să mă prezint la vot. Atunci am simţit că nici unul de pe acele liste nu mă reprezintă, deci nu am de ce să le acord votul meu. Nu am crezut şi nici nu cred în junioara Băse, dar nu mă apuc să arunc cu pietre în ea. Am realizat că Băsescu e doar un om, un om care are slăbiciunile sale, ex. fiica cea mică sau Nuţi Udrea. Dar mai mult decât atât, mai ales în această perioadă, am înţeles că Băsescu e un om puternic, un om de care se teme toată şleahta de barosani şi asta-mi place la nebunie. Asta trebuie să vadă românii, peste perdeaua trasă de aceşti speriaţi cu duhul, în încercarea de a-l discredita pe „dictatorul” Băsescu. Au fost mulţi care, din păcate, au pus botul la manipulările murdare, dar mai mulţi care au rămas treji. Asta îmi dă o oarecare siguranţă şi linişte sufletească. Însă nu e cazul să mă culc pe o ureche.
Dueul celor doi candidaţi

A fost prima emisiune electorală pe care am urmărit-o şi am avut răbdare să fac asta. Până atunci am refuzat să urmăresc ceva legat de campanie, pentru că deja simţeam atmosfera negativă ce s-a format în jurul acestei actiuni, iar toţi cei care erau implicaţi, direct sau indirect (la televizor) erau cuprinşi de stări negative.  Atâta timp cât am rămas în exteriorul bulei, m-am simţit super. Şi mă felicit pentru asta. Cred că datorită experienţei pe care am câştigat-o lucrând o perioadă în mass-media locală, mi s-a dezvoltat un anume simţ. Simt manipulările emisiunilor de televiziune, a ştirilor în special. E ca un fel de virus ce se transmite prin puterea cuvintelor şi a imaginilor, iar cei ce sunt în faţa ecranelor cad victime.

Din duel s-a detaşat clar Băsescu. A fost stăpân pe sine, foarte bine pregătit, cu adevărat diplomat. Pe când Geonă s-a comportat ca un şcolar indisciplinat şi neobrăzat. Îl întrerupea mereu pe contracandidatul său cu intruziuni obraznice, într-un stil enervant, dând dovadă de un tupeu de cocălar. Se lăuda încontinuu cu cariera sa de diplomat (fâs), când de fapt singurul care s-a dovedit a fi diplomat cu adevărat a fost Băsescu.

Apoi am realizat cine este Geonă: o imagine construită de nişte consilieri din jurul tătucului, o persoană limitată care în seara duelului şi-a arătat maximul de potenţial. Şi a fost tare mic. Atunci am priceput de ce l-au poreclit Prostănacul.

Ei bine, duelul ăsta mi-a întărit convingerea că alegerea mea a fost cea bună.   Şi am înţeles că Băsescu este preşedintele ideal pentru o ţară plină de hoţi şi gogomani, pentru că e un om puternic care reuşeşte să se impună.

Alegerile

Nu ştiu cum, nu ştiu de ce, dar tot timpul am avut feelingul că va câştiga Băsescu. Duminică seara am fost atât de obosită după 2 zile de stat în picioare, afară, în frig, dar m-am folosit de ultimele puteri pentru ca să merg la vot. Am votat cu mare încredere în opţiunea pentru România mea. Doamne ajută!

Rezultatele

Duminica seară, după anunţarea rezultatelor Exim-poll-urilor, mă uitam la pesedişti cum se bâţâiau de bucurie înainte de a se ştii sigur ce va fi. De partea cealaltă a ecranului de televizor încercam eu să-i potolesc, zici că simţeam că vor înghiţi găluşca. Mi s-a părut mai mult decât penibil Mr. Geonă- saltimbacul cu pupăturile din stânga si dreapta, cum îşi făcea semnul crucii şi răsufla (mult prea devreme) uşurat. S-a făcut de tot cc-tul.

Nu mai spun că şi în oraş, pesediştii s-au îmbătat (la propriu), în sediul lor de pe str. Libertăţii, şi au ieşit afară cu şampanii, strigând şi urlând de parcă erau o haită flămândă ce pusese în sfârşit stăpânire pe prada mult vânată. Ah, ce n-aş fi dat să le văd mutrişoarele aflate sub influenţa rezidurilor bahice când au aflat despre „răsturnarea de situaţie”.

Nu mă bucur pentru necazul altuia, dar şi-o merită cu vârf şi îndesat.

Dar cu bucurie afirm: VICTORIE!!! 

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Alegeri nebune, nebune, nebune&8221;

  1. Pe mine m-a scarbit cel mai mult bucuria invinsilor din seara de duminica.
    Nu trebuia sa faca tot balciul acela…cred ca pentru prima oara am avut un gust amar …

  2. „parcă erau o haită flămândă ce pusese în sfârşit stăpânire pe prada mult vânată” – cred că este principala condiţie pentru a fi membru al acestui partid! Şi la noi în Moldova tot aşa se manifestau… Chiar mă mir cum de au ieşit pe primul loc în Neamţ deşi cele trei oraşe mari ale judeţului sunt pdl-iste. Dar…na, nu se compară pixurile şi fesurile portocalii de la oraş cu ceasurile, instalaţiile de pom şi făina roşii care se aruncau peste gard la ţară! Iar faza care am auzit-o cu psd-istii care mergeau din poartă în poartă să le spună ţăranilor că Băsescu le taie pensiile este 100 % adevărată! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s